Giovanni Papini, Dante viu, Bistriţa, Editura Pergamon, 2009

DanteViu.jpgAutor: Giovanni Papini

ISBN: 978-606-92061-2-6

Editura: Pergamon

Anul: 2009

Pagini: 367

Format: 15x20

Categoria: Beletristica

Traducere şi prefaţă de Laszlo Alexandru

 

 

Giovanni Papini, Diavolul, Paralela 45, Bucureşti, 2009

diavolul_papini.jpgDeopotrivă hulit şi adorat, „vinovat“ de unul dintre cele mai sângeroase episoade ale Evului Mediu, Inchiziţia, măr al discordiei atât în familie cât şi în societatea omenească, Diavolul a suscitat dezbateri aprinse încă din cele mai vechi timpuri.

Rodul unei documentări minuţioase, Diavolul lui Giovanni Papini nu este o istorie a opiniilor şi credinţelor privitoare la Diavol, o călătorie mai mult sau mai puţin erudită, mai mult sau mai puţin distractivă printer legendele vechi şi noi despre Diavol, o prezentare speculativă şi fadă, desprinsă din registrele scolasticii tradiţionale sau o carte despre moralitate, proiectată să apere sufletele oamenilor de capcanele şi asalturile Diavolului.

Această carte s-a născut din dorinţa de a afla adevăratele motive ale revoltei lui Lucifer (care nu sunt acelea îndeobşte cunoscute), de a vedea adevaratele relaţii dintre Dumnezeu şi Diavol (care sunt mult mai cordiale decât se crede) şi de a crea posibilitatea unei încercări, făcute de o parte a omenirii, de a-l repune pe Diavol în situaţia sa de la început, eliberându-ne astfel pe toţi de tentaţia răului.

Dedicată minţilor deschise, Diavolul a încercat să deschidă un dialog refuzat de multă vreme de forurile religioase care guvernează omenirea.

Raspunsul Bisericii Catolice: cartea a fost retrasă din librarii şi incinerată, iar mai apoi a fost interzisă, iar Giovanni Papini a fost excomunicat.

 

 

 

 

Traducerea: Ionut Radulescu

Note: Ionut Radulescu

ISBN: 978-973-47-0611-2

Editura: Paralela 45

Anul: 2009

Pagini: 240

Format: 13x21

Categoria: Beletristica

Giovanni Papini, Martorii patimilor, Pro Editura, 2009

martoriipatimilor.jpgGIOVANNI PAPINI s-a născut în 1881 la Florenţa, într-o familie modestă. A urmat numai puţini ani de şcoală. Însă, stăpânit încă din copilărie de patima lecturii şi a cunoaşterii, Papini a devenit cu timpul un erudit autodidact. Natură dinamică şi impulsivă, a intrat curând în publicistică. Oscilând între filosofie, istorie literară, beletristică şi erudiţie religioasă, el s-a manifestat mereu ca un spirit agitat, nemulţumit, acaparat de veşnice căutări. Ateu convins, s-a convertit în cele din urmă la catolicism, care îl va inspira pentru Viaţa lui Iisus (1921) şi apoi pentru Sfântul Augustin (1929).

Convertirea nu l-a împiedicat totuşi să se manifeste ca un spirit sceptic şi deziluzionat, aşa cum o dovedeşte mai târziu ciudatul roman Gog (1931).

1.     Ispitirea lui Iuda

2.     Fiul tatălui

3.     Urechea lui Malco

4.     Cirenianul

5.     Răzbunarea lui Caiafa

6.     Nebunia lui Pilat

7.     Legenda marelui rabin

 

 

ISBN: 978-973-145-152-7

Editura: Pro Editura

Anul: 2009

Categoria: Religie

Giovanni Papini, Gog, Polirom, 2009

image007.jpgO satira incisiva la adresa umanitatii si surprinzator de actuala chiar si dupa trei sferturi de veac de la aparitie, Gog (1934) este considerat una dintre cele mai reprezentative lucrari ale lui Papini, cititorul regasind aici cu placere ironia muscatoare din Un om sfîrşit, dublata de un umor cuceritor.

Atribuindu-si rolul de simplu traducator si editor al acestor insemnari uluitoare ce ii sint incredintate intimplator si pe care hotaraste sa le publice cu titlul de lectie morala la adresa societatii moderne, Papini introduce in scena un personaj cu o infatisare stranie si un nume cu rezonante biblice cutremuratoare: Gog, milionarul semi-salbatic, extravagant, care e dispus sa incerce orice experienta in stare sa-i alunge plictiseala si care isi petrece viata calatorind in jurul lumii si ascultind istoriile cele mai absurde si mai nebunesti.

In capitole concise si incarcate de umor, Papini face sa defileze prin fata ochilor nostri o galerie impresionanta de personaje, de la personalitati ilustre din domeniul literaturii, stiintei si politicii la sarlatani marunti si grotesti strinsi in jurul lui Gog in speranta unui cistig.

Sarcastic si seducator, Gog are intregul farmec al unei carti care ne incita inteligenta si careia ii place s-o sfideze.

 

COLECTIE:

BIBLIOTECA POLIROM.Clasicii modernitatii

ISBN:

978-973-46-1462-2

ANUL APARITIEI:

2009

NUMAR PAGINI:

304

FORMAT:

106x180

Traducere din limba italiana de Ileana Zara

 

 

 

 

Giovanni Papini, Un om sfîrşit, Polirom, 2008

UnOmPolirom.jpgRomanul autobiografic Un om sfîrşit, publicat in 1912, este cea mai cunoscuta lucrare a lui Giovanni Papini. Cartea realizeaza un portret al intelectualului macinat de convingeri contradictorii si de o profunda dezamagire in fata mediocritatii din jur, careia ii opune o atitudine critica si lucida, dar sfisiata de angoase. Este confesiunea uluitoare a unei personalitati complexe, de un egocen­trism maladiv, insa scrisa intr-o maniera impresio­nanta, cu inteligenta si deplina onestitate. Stilul vehe­ment si incisiv al lui Papini, bogat in imagini si cultivind cu voluptate paradoxul, surprinde si pro­voaca cititorul, care recunoaste in scriitorul italian unul dintre acele spirite vesnic nelinistite, aflate intr-o perpetua cautare.

„Eu nu sint un om in adevaratul inteles al cuvintului. Nu sint un om ca toti ceilalti, un om in carne si oase, un barbat nascut din femeie. Nu am venit pe lume precum semenii mei. Nimeni nu mi-a vegheat leaganul, nici primii ani de viata. Nu am cunoscut nerabdarea adolescentei sau siguranta legaturilor de familie. Eu – si voi spune asta in auzul intregii lumi, fie ca ma credeti sau nu – sint doar o figura nascuta dintr-un vis... Exist numai pentru ca cineva ma viseaza, cineva care, dormind, ma vede miscindu-ma, actionind si traind – sau, chiar acum, rostind aceste cuvinte.” (Giovanni Papini)

„Doar persoanele sterile si mediocre se preocupa de perfecta coerenta a gindurilor proprii si sint obsedate de teama de a nu gresi. Papini a gresit de multe ori, s-a contrazis cu furie, pina la a se compromite. Si totusi opera sa a ramas unitara si coerenta de la prima pina la ultima pagina.” (Mircea Eliade)

COLECTIE:

BIBLIOTECA POLIROM.Clasicii modernitatii

ISBN:

978-973-46-1108-9

ANUL APARITIEI:

2008

NUMAR PAGINI:

280

FORMAT:

106x180

Traducere din limba italiana de Stefan Augustin Doinas

Giovanni Papini, Chipuri de oameni, Editura Leda, 2005

ChipuriDeOameniPoet, prozator si eseist de prima marime, Giovanni Papini (1881-1956) este autorul unei opere care a marcat o epoca, avand o influenta enorma asupra literaturii italiene. Spirit nonconformist si paradoxal, polemist vivace, autorul anunta, prin romanul Un om sfarsit si eseul Amurgul filosofilor, publicate la inceputul secolului XX, deriva Europei interbelice, ale carei repere morale se zdruncina din temelii.

Volumul de povestiri Chipuri de oameni (1940) propune o galerie de personaje memorabile, ale caror destine suscita reflectia filosofica. La fel ca Buzzati si Calvino, Papini se situeaza, in multe dintre povestirile sale, la limita dintre realism si parabola, dar nu ocoleste elementele confesive, a caror tenta autobiografica potenteaza impactul fictiunii.

http://www.edituracorint.ro/

 

 

 

Giovanni Papini, Amurgul filozofilor, Traducere de Rodica Locusteanu, Bucureşti, Editura Uranus, 1991Amurgul1991.jpg

Eseuri filozofice? Nu! Sau nu numai! O carte palpitanta si mai pasionanta decat un roman, fiindca e "inegala, partiala, fara scrupule, violenta, contradictorie, insolenta, ca toate cartile celor ce iubesc si urasc fara teama".

Autobiografie intelectuala, ea este totdata un proces intentat filozofiei, un efort de a demonstra ca acest "monstru" nu reuseste sa fie nici stiinta, nici arta si nici mai ales, un instrument de cunoastere, de actiune si de cucerire a lumii.

Format 11x19

ISBN 978-973-7765-51-2

 

 

 

 

 

 

GIOVANNI PAPINI, Marturiile calvarului - Craiova : Universalia, 1990

Sapte povestiri, bazate pe intamplari din Biblie, superb repovestite, impresioneaza pana la lacrimi.

 

„Daca scriitorii nu ar citi si cititorii nu ar scrie, treburile literaturii ar merge infinit mai bine.“ (Giovanni Papini)

 

„Cind sint intrebat ce m-a impresionat cel mai mult la intoarcerea in Italia, raspund fara nici o ezitare: Papini. Este lucrul cel mai grandios pe care l-am gasit aici.“ (Giuseppe Prezzolini)

 

„Daca in acest secol cineva poate fi comparat cu Proteu egipteanul, acest cineva este Giovanni Papini, care scria odata sub numele de Gian Falco, istoric al literaturii si poet, pragmatist si romantic, ateu si mai apoi teolog.“ (Jorge Luis Borges)

 

 

Traduzioni in rumeno:

 

Un om sfârşit, Bucureşti, Cultura Nationala, 1923

Viaţa lui Isus, trad. Alexandru Marcu, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1928; ed. a II-a: Bucureşti, Ed. Cugetarea, 1939; ed. a III-a: Bucureşti, Ed. Cugetarea, 1941. Reeditare: Chişinău, Ed. Ago-Temporis, 1991.

Dusmanul somnului, Bucureşti, Editura Adeverul

Martorii Patimilor, traducere de Alexandra Mihăilescu-Brăila, Bucureşti, Delafras, 1941

Gog, Bucuresti, Socec & C., 1942

Un om sfârşit, traducere de Alexandru Marcu, Bucureşti, Ed. Socec & Co., 1943.

Un om sfârşit, traducere de Ştefan Aug. Doinaş, prefaţă de Edgar Papu, Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală, Colecţia Meridiane, 1969

Gog, Traducere de Ileana Zara, Editura Univers, 1990

Amurgul filozofilor, Traducere de Rodica Locusteanu, Bucureşti, Editura Uranus, 1991

Un om sfârşit, Traducere de Ştefan Aug. Doinaş, Editura Terathopius, 1993

 

Critica

Alexandru Marcu, Papini poet liric, «Universul literar», anno XLII, Bucureşti, nr. 20/16 mai 1920, p. 6.

Mircea Eliade, Giovanni Papini, «Foaia tinerimii», anno IX (1925), aprile, n. 8, pagg. 118-120

Mircea Eliade, Giovanni Papini. Preludii, «Cuvîntul», anno III (1926), 18 dicembre, n. 640, pagg. 1-2

Mircea Eliade, Giovanni Papini, Douazeci si trei de carti, «Cuvîntul», anno III (1926), 22 dicembre, n. 643, pagg. 1-2

Mircea Eliade, Giovanni Papin, Mistica lui Papini, «Cuvîntul», anno IV (1927), 16 gennaio, n. 661, pagg. 1-2

Alexandru Marcu, Sfîntul confesiunii lui Papini, «Gândirea», anno X, Bucureşti, nr. 6-7/iunie-iulie 1930, p. 246-248.

 

Alexandru Marcu, Ultima carte a lui Papini [Dante vivo], «România literară», anno II, Bucureşti, nr. 68/3 iunie 1933, p. I-II.

Mircea Eliade, O nouă viaţă a lui «Gianfalco», «Vremea», VII, 353, 2 settembre 1934 (ora in Mircea Eliade, Insula lui Euthanasius, Bucureşti, Editura Humanitas, 1993, pagg. 232-238)

Alexandru Marcu, Ştiri despre Giovanni Papini, «Familia», anno III, nr. 7-8/septembrie-octombrie 1936, p. 37-41.

Mircea Eliade, Papini, istoric al literaturii italiene, «Revista Fundatiilor Regale», IV, 10, 1937, pagg. 175-180 (ora in Mircea Eliade, Insula lui Euthanasius, cit, pagg. 311-314)

Alexandru Marcu, Ultima carte a lui Papini [Figure umane], «Universul literar», anno XLIX, Bucureşti, nr. 27/29 iunie 1940, p. 1, 6.

 

Alexandru Marcu, Scrisoare deschisă lui Giovanni Papini, «Dacia Rediviva», anno II, Bucureşti, nr. 7/1942, p. 7-9.

 

Alexandru Marcu, Testimonianza d’uno straniero (Lettera aperta a Giovanni Papini), «Il Libro Italiano. Rassegna Bibliografica Generale», anno VII, Firenze, no. 2-3/febbraio-marzo 1943, p. 113-118.

LASZLO Alexandru, Trei nedreptăţi ale lui Giovanni Papini, în Jurnalul literar (Buc.), nr. 13-20/august-octombrie 2002, p. 13

Liviu Bordaş, Pilotul orb şi tânărul ce învăţa să zboare. Despre întâlnirile lui Eliade cu Papini, in Encounters with Mircea Eliade- Întâlniri cu Mircea Eliade, edited by Mihaela Gligor and Mac Linscott Ricketts, Cluj-Napoca: Casa Cărţii de ştiinţă, 2005

 

Segnaliamo inoltre la rivista telematica E-Leonardo, fondata nel 2003, che ha pubblicato vari articoli e brani di opere papiniane, in italiano e in rumeno, in particolare:

a) nel n°. 1/2003:

- Antonio D’Amicis, Un "giornale assolutamente necessario": il Leonardo (it.) e Un "ziar absolut necesar": Leonardo (ro);

- Giovanni Papini, Faust (it. e ro.), tratto da Stroncature;

b) nel n°. 2/2003:

- Antonio D’Amicis, Storia di un’amicizia: Papini e Prezzolini (it.);

- Giovanni Papini, Sciocchezzaio crociano, I miei conti con Croce (it.); Neghiobii de-ale lui Croce, Răfuiala mea cu Croce (ro.), tratti da Stroncature;

c) nel n°. 3/2004:

- Laszlo Alexandru, Tre ingiustizie di Giovanni Papini (it.) e Trei nedreptăţi ale lui Giovanni Papini (ro.);

- Giovanni Papini, Amleto (it.) e Hamlet (ro.), tratto da Stroncature;

d) nel n°. 4/2004:

- Alberto Castaldini, Papini, Eliade, De Martino e la Storia delle Religioni (it.) e Papini, Eliade, De Martino şi Istoria Religiilor (ro.);

e) nel n°. 5/2004:

- Antonio D’Amicis, La (s)fortuna di Papini (it.) e (Ne)Şansa postumă a lui Papini (ro.).

- Giovanni Papini, Beatrice non rispose, Le due Veneri (it.) e Beatrice n-a răspuns, Cele două Venere (ro.), tratti da Dante Vivo.

f) nel n°. 6/2005:

- Giovanni Papini, Il Bove e l'Aquila, Lo scandalo (it.) e Boul şi Acvila, Scandalul (ro.), tratti da Dante Vivo.

 

g) nel n°. 7/2005:

 

- Giovanni Papini, Noi, gli ingiuriatori (it.) e Noi, înjurătorii (ro.), tratto da Maschilitŕ.

 

- Giovanni Papini, Dante professore, Dante mago, La “Commedia” come rivincita (it.) e Dante profesor, Dante vrăjitor, “Divina Comedie” ca revanşă (ro.), tratti da Dante Vivo;

 

h) nel n°. 8/2006:

 

- Giovanni Papini, La deificazione di Beatrice, Odore di sacrilegio (it.) e Beatrice zeificată, Aromă de sacrilegiu (ro.), tratti da Dante Vivo.

www.eleonardo.tk